I cullemboli, i picculi acrobati chì invadenu e nostre case
Forse ùn li cunniscite micca per u so nome, eppuru sò trà l'animali i più sparsi di u nostru pianeta. I cullemboli, minusculi invertebrati di circa 1 millimetru, si ponu vede in tutti i giardini di a nostra isula, à cundizione di apre bè l'ochji.
Queste bestiole saltatrici, vechje di più di 400 milioni d'anni, cù caratteristiche uniche è essenziali in a catena alimentaria, ponu ancu qualchì volta invade e case, e terrazze, i garage. Ma ci hè una ragione per quessa.
Una presenza discreta ma fondamentale
Avete forse digià vistu queste minuscule bestie nere, grisge, bianche o traslucide, senza sapè ciò ch'eranu, chì sia à a superficie di a terra, in u giardinu, nantu à i sentieri, sottu à e petre o in furesta. Forse ancu l'avete digià viste saltà, pensendu ch'era una pulce.
Assolutamente inoffensivi, i cullemboli sò estremamente cumuni in a natura: in Francia, si pò truvà da 50.000 à 400.000 individui per metru quadratu di terra, di parechje migliaia di spezie diverse.
"Ghjustu in a mo zona, vicinu à Tolosa, nantu à qualchì ettaru, ne aghju recensitu 110 o 120 spezie diverse, è ancu, ùn aghju micca vistu tuttu", ci dice Philippe Garcelon, unu di i pochi esperti di i cullemboli.
Acrobati di a natura corsa
S'è s'hè longu tempu cridutu chì questi picculi animali eranu insetti, perchè anu sei zampe, i cullemboli anu oramai a so propria classe. Senza ale, ùn passanu micca per un stadiu larvale è sò dutati d'un organu stupente, u furca.
Cuntrariu à e cavallette o à e pulci chì utilizanu e so zampe, hè questa "furca" chì li permette di saltà assai altu, è di fà tripli o quadrupli salti arretu. Ciò chì li hà datu u so nome inglese di springtail (coda saltatrice).
"Ùn dominanu micca u so saltu: u cullembolu ùn pò micca cuntrullà di saltà à dritta o à manca, o versu l'arretu, ci hè un latu aleatoriu", spiega l'espertu.
I guardiani silenti di a nostra terra
Detritivori, si nutriscenu di tutte e sorte di materie organiche, è ghjucanu un rolu essenziale participendu à a fertilizazione di i soli. "S'è in e fureste, ùn avemu micca da caminà nantu à trè metri di foglie, hè perchè ci sò picculi animali chì s'occupanu di trasfurmà tuttu quessa in compostu", aghjunge Philippe Garcelon.
Ultraresistenti, se ne ritrova in tuttu u mondu, intornu à i poli o in i deserti. Anu culunizatu a totalità di a Terra: ponu sopravvive à a disidratazione, à un freddu intensu è à inundazioni.
Quandu invadenu e nostre case
Creatura amante di l'ambienti umidi, si pò ancu ritruvà in e nostre case, nantu à i balconi, in i garage... Qualchì volta in massa. Certune persone anu cullemboli in a so casa è ùn riescenu micca à liberasene.
"Ponu raggruppassi in placche chì facenu unu o dui metri quadrati, vale à dì chì in numeru d'individui, sò centinaia di migliaia di cullemboli nantu à zone assai chjuche", cunferma l'espertu.
Ùn sò micca nocivi per tantu, ma rivelatori di a presenza d'una umidità impurtante (cum'è una fuga ùn trattata) o d'un fungu in e boiserie.
U megliu resta di trattà l'umidità o l'origine di a so presenza. E tradiziunali ricette di a nonna, à basa di acetu biancu o di terra di diatomea, vi ponu aiutà. In casu d'invasione durevule, rivulgetevi à un prufessiunale.
